I. VIZIUNE

Școala noastră va fi întotdeauna locul unde toți copiii își vor defini și dezvolta personalitatea, părinții vor găsi un partener de calitate în educație, iar educatorii vor oferi tuturor știința de a reuși.

Școala este deschisă către nevoile comunității!

II. MISIUNEA ŞCOLII

Școala noastră asigură o educație de calitate pentru dezvoltarea intelectuală, socială și orientare profesională a elevilor, în vederea adaptării socio-economice a tinerilor de azi, viitori cetățeni activi, deplin conștienți de propria valoare, competitivi pe piața muncii locale și europene.

Asigurăm această calitate printr-un climat organizațional bazat pe o comunicare deschisă pentru schimbarea atitudinilor conservatoare, discriminatorii, cu puternice accente de promovare a interculturalității, a calității educației pentru toți, atât pentru elevi, cât și pentru profesorii sensibili la nevoile locale și regionale.

                          PAGINI DIN ISTORIA ŞCOLII

La un veac de la atestarea localitatăţii şi a bisericii, ȋn Straja anilor 1860 s-a deschis prima „şcoală naţională”, şcoală care făcea parte din grupul şcolilor publice din Bucovina, acestea fiind ȋnfiinţate ȋmpreună cu şcolile particulare şi domneşti, la cererea românilor bucovineni prin „Petiţia Ţării Bucovinei”, aprobată la Viena, ȋn 1848.

Pe baza decretului din 10 iulie 1860, ȋn prima zi de septembrie, anul şcolar se deschidea ȋn casa unui gospodar, pe nume Aftanasie Chira, având ca ȋnvăţător preotul paroh Nicolaie Onciul, tatăl istoricului Dimitrie Onciul şi a predat elevilor timp de doi ani. La ȋnceputuri, a funcţionat şcoala cu o singură clasă, iar ȋn 1873 şcoala avea deja 31 elevi, an şcolar ȋn care a mai venit un ȋnvăţător Nichifor Bocance. Ȋn anii următori atât numărul elevilor din sat cât şi a cadrelor didactice a crescut simţitor, astfel că, ȋn anul şcolar 1895/1896 au fost ȋnscrişi ȋn ȋnvăţământ 435 de elevi, din care 236 băieţi şi 199 fete, ȋn patru clase.

Ȋn anul şcolar 1901/1902  au fost ȋnscrişi 529 elevi (265 băieţi şi 264 fete), iar corpul didactic era format din cinci ȋnvăţători, director fiind Nichifor Bocance.

Deoarece numărul copiilor din sat dornici să ȋnveţe creştea de la an la an, ȋn anul şcolar 1913/1914 au fost inaugurate două şcoli, cu 10 cadre didactice: una de fete şi una de băieţi.

Din cauză că ȋn timpul primului război mondial ȋn şcoala de fete au fost distruse toate documentele şcolare, materialele didactice şi mobilierul, fetele au ȋnvăţat ȋn şcoala de băieţi până ȋn 1920, când s-a redeschis şcoala de fete şi s-a separat de şcoala de băieţi, fiecare având altă conducere. Ȋn anul şcolar 1922/1923 au fost ȋnscrişi 601 elevi.

Ȋn 1924, la conducerea şcolii a fost numit  institutorul Titus Popescu, fiind ȋnvăţător din 1910, iar corpul didactic era format din zece cadre didactice, din care şase la şcoala de băieţi şi patru la şcoala de fete. Prin Legea ȋnvăţământului din acelaşi an, 1924, s-a stabilit ca toate şcolile să aibă şapte clase şi materiile care trebuiau predate la clasele 1-4, acestea fiind: instrucţia religioasă şi morală, limba română, aritmetica, igiena, cântul, educaţia fizică, desenul şi lucrul manual.

La diferite ocazii de sărbătoare, elevii, sub ȋndrumarea cadrelor didactice, organizau serbări şcolare ce conţineau: recitări de poezie, piese scurte de teatru, jocuri populare, dialoguri, cântece corale pe 2-3 voci.

La sfârşitul anului şcolar 1924-1925 s-au acordat pentru prima dată premii pentru „elevii vrednici de laudă” şi coroniţe.

Pe parcursul anului şcolar 1925/1926 s-au organizat cinci mari serbări la „Casa Naţională” (căminul cultural de azi) şi s-au prezentat: corul pe două voci, baletul „Jocul ȋngeraşilor”, piesa de teatru „Adevăr şi minciună”, jocuri naţionale. Ȋn 21 iunie 1925, la şcoala de fete a avut loc primul „cerc cultural” pe zonă, la care au participat ȋnvăţători din satele: Straja, Laura, Gura Putnei şi Putna şi a fost prezentat un referat cu titlul: „Despre lucrul la sate” şi o serbare şcolară.

Ȋncepând cu anul şcolar 1926/1927, absolvenţii clasei a VII a au fost obligaţi să dea examen, eliberându-li-se certificate de absolvire.

Ȋn timpul celui de-al doilea război mondial, 1943-1944, activitatea şcolară s-a restrâns foarte mult, a fost distrusă şcoala de băieţi, iar procesul de ȋnvăţământ s-a ȋncheiat ȋn martie 1944, cea mai mare parte a populaţiei din sat fiind evacuată.

Anul şcolar 1944-1945 nu a fost ȋncheiat din cauza răspândirii tifosului care a produs un număr foarte mare de decese (peste 400).

După război, ȋn 30 aprilie 1949 s-a ȋnfiinţat „Organizaţia pionerilor” cu primele detaşamente de pioneri, ȋncepând cu clasa a II a.

Ȋn anul şcolar 1949-1950 a absolvit prima promoţie de elevi, după reforma de ȋnvăţământ din 1948.

Cele două şcoli din sat, de fete şi de băieţi au fost unificate ȋn anul şcolar 1954-1955, formându-se o singură şcoală „Ṣcoala Elementară Mixtă de 7 ani” Straja, cu 12 cadre didactice.

Odată cu creşterea populaţiei din sat, a crescut şi numărul elevilor, astfel că, ȋn anul şcolar 1959-1960 erau ȋnscrişi la şcoală 638 de elevi, ȋn 19 clase. La sfârşitul acelui an au plecat la licee 10 elevi, iar dintre aceştia, 5 au urmat şi studiile superioare.

Ȋn următorii ani, situaţia şcolară s-a prezentat astfel:

            Ȋn anul şcolar 1964-1965, conform documentelor din arhiva şcolii, a absolvit prima promoţie de elevi cu 8 clase, iar din acel an şcoala s-a numit ṢCOALA GENERALĂ DE 8 ANI. Corpul didactic era format din 12 ȋnvăţătoare şi 14 profesori din care 11 bărbaţi, şcoala dispunea de 12 săli de clasă ȋn care ȋnvăţau 795 de elevi.

Manualele şcolare au ȋnceput să se dea gratuit elevilor ȋncă din 1960, ajutor foarte important pentru familiile cu mulţi copii. Tot din acel an s-a deschis şcoala Straja – Laura, unde ȋnvăţau elevii din partea de jos a satului, de unde, copiii trebuiau să vină 3 km la şcoala din centru satului.

Prima grădiniţă din sat s-a ȋnfiinţat 1965, fiind condusă de educatoarea titulară Schipor Aurica, iar ȋn 1972 deja funcţionau 3 grădiniţe.

Ȋncepând cu anul şcolar 1970/1971 elevii trebuiau să absolve 10 clase şi şcoala s-a numit ṢCOALA GENERALĂ DE 10 ANI.

Anul şcolar cu cel mai mare număr de elevi şi preşcolari a fost anul 1988-1989, când la grădiniţe şi şcoală erau ȋnregistraţi 1200 de copii, din care ȋn clasele 1-8 erau doar 741 de elevi, restul fiind ȋn clasele a IX a şi a X a, la şcoala profesională şi preşcolari.

Imediat după revoluţie, ȋn anul şcolar 1990/1991 s-au desfiinţat clasele a IX a şi a X a, după 20 de ani de existenţă şi atelierul şcoală.

La data de 1 iunie 1995 şcoala din Straja a primit numele de ṢCOALA GENERALĂ „DIMITRIE ONCIUL”, moment ȋn care a fost dezvelit şi bustul marelui istoric, amplasat ȋn faţa clădirii şcolii.

Ȋn anul şcolar 2009/2010 s-a desfiinţat ȋnvăţământul profesional, iar şcoala s-a numit ṢCOALA GENERALĂ CU CLASELE I – VIII „DIMITRIE ONCIUL”, iar ȋn anul şcolar 2011/2012 numele şcolii s-a schimbat ȋn ṢCOALA GIMNAZIALĂ „DIMITRIE ONCIUL” STRAJA.

Ȋn anul 2012 m-am pensionat de la această instituţie unde am predat şi educat timp de 40 de ani, 10 generaţii de elevi ȋn clasele I – IV.

Pe parcursul activităţii lor, cadrele didactice trebuie să-şi dea gradele II şi I, de competenţă profesională, iar primul grad I ȋn şcoală a fost obţinut de ȋnvăţătoarea Ţiprigan Arsineta, ȋn anul 1981.

Ȋn anul şcolar 2003/2004, din totalul de 44 cadre didactice, 13 au obţinut gradul I şi 10 gradul II.

Ȋn anul şcolar 2015/2016 activează 40 de cadre didactice.

De pe băncile acestei şcoli s-au ridicat oameni de seamă, ȋn frunte cu marele istoric Dimitrie Onciul şi continuând cu  preot dr. Cotos Nicolai (Fulgu), dr. Pasailă Ilie, pictor Cotos George, istoric Păsăilă Vasile fiind urmaţi de cei care au obţinut titlul de doctor ȋn diferite domenii de activitate şi ne fac cinste acolo unde ȋşi defăşoară activitatea. Aceştia sunt: Juravle Doru Toader, Juravle Elena, Petraru Elena, Cotos Fănică, Gârlescu Mărioara, Rusu Petruţa, Pleşca Vasile, Juravle Mariana şi dacă mai sunt şi alţii ȋi felicit din toată inima.

Nu trebuie să-i uităm pe toţi cei care au plecat de la această şcoală şi au absolvit licee şi facultăţi şi sunt buni pedagogi, profesori, meseriaşi, ingineri, doctori, cadre militare ȋn toate colţurile  ţării şi chiar peste hotare.

Extras din lucrarea regretatei doamne învățătoare  Elisaveta Teleagă,   Straja – Izvor de tradiție bucovineană